Iata o tema de discutie eminamente tehnica, care ne poarta prin lumea fizicii, chimiei si epocii industriale. Parca era mai interesanta o discutie despre piscine sau case de vacanta, dar si aceste aplicatii au nevoie, penru a fi construite, de o serie de elemente si materiale de constructii aparent prozaice. Astazi vom discuta despre confectii din inox si fier forjat, de la inceputuri pana la utilizarile din zilele noastre.

Otel inoxidabil. Istorie, tipuri, aplicatii

In industria metalurgica, otelul inoxidabil, cunoscut si sub numele de otel inox sau pur si simplu inox, provenit din termenul francez „inoxydable”, este un aliaj de otel cu un continut minim de 10,5% crom.

Principala proprietate a otelului inoxidabil este aceea ca nu se corodeaza, nu rugneste si nu se pateaza atat de usor ca un otel obisnuit. Totusi, trebuie satiut faptul ca in medii cu continut scazut de orxigen, cu salinitate ridicata sau cu o proasta circulatie a aerului, este posibil ca fenomenul de coroziune sa apara intr-o anumita masura la un moment dat. Pentru  a 100% inoxidabil, e nevoie de o proportie foarte ridicata de crom si de prezenta oxigenului in permanenta.

Din punct de vedere istoric, este de ramrcat ca unele obiecte artizanale rezistente la coroziune s-au pastrat inca din antichitate. Cel mai cunoscut exemplu este cel al Pilonului de Fier de la Delhi ridicat in jurul anului 400 dupa Hristos. Spre deosebire insa de o constructie din otel inoxidabil, aceste obiecte nu isi datoreaza durabilitatea cromului, ci constinutului ridicat de fosfor care, combinat cu anumite conditii meteo locale favorizeaza formarea unor straturi de protectie.

Rezistenta la coroziune a aliajelor fier-crom a fost descoprita prima data in 1821 de metalurgistul francez Pierre Berthier, care a sugerat folosirea acestora in industria tacamurilor.

Elemente din otel ionox sunt extrem de apreciate in doemniul arhitecturii contemporane, atat din motive practice cat si estetice. Inoxul afost in mare voga in perioada Art Deco. O serie intreaga de poduri, monumente sau sculpturi sunt construite din otel inoxidabil, industria automobilelor ii este de asemenea profund recunoscatoare acestui element, ca si cea feroviara pentru constructia de vagoane sau industria aeronautica pentru constructia primelor avioane.

Fier forjat. Inceputuri. Utilizari si aplicatii

Fierul forjat este un aliaj de fier cu un continut foarte scazut de carbon (sub 0,08%), spre deosibire de fonta (care are carbon intre 2,1 si 4%), si insertii fibroase, cunoscute sub numele de zgura, pana la 2% din greutate.

Fierul forjat este un element dur, maleabil, flexibil, rezistent la coroziune si, extrem de important pentru utilizarile sale in constructii, usor de sudat. Inainte de dezvoltarea metodelor eficiente de prelucrare a otelului si de disponibilitatea pe piata a unor cantitati mari de otel, fierul forjat era forma cea mai cunoscuta de fier maleabil. Foarte multe articole industriale, inainte de a fi produse din otel moale, au fost initial confectionate din fier forjat, ca de exemplu niturile, cuiele, sarmele, lanturile, sinele, conductele de apa si abur, potcoave, balustrade, fier ornamental.

Piesele de mobilier din fier forjat au o istorie bogata, care dateaza din epoca Imperiului Roman. Exista si astazi porti de fier forjat la Westminster Abbey, in Londra. Totusi aparitia fontei si a otelului din ce in ce mai ieftin a  provocat incetul cu incetul declinul confectiilor din fier forjat. Ultimele lucrari de acest tip in Marea Britanie dateaza din 1974.

Este de asemnea utilizat pentru decoratiuni interioare, precum suporturi speciale pentru vin, oale, paine, pentru confctionat etajere, masute, birouri, porti, paturi, suporturi de lumanari, taburate, scaune. Majoritatea acestor piese confctionate sunt de colectie, recuperate de la generatiile anterioare.

Datorita disponibilitatii limitate, astazi fierul forjat este rezervat anumitor aplicatii, cum ar fi anumite unelte de dulgherie si tamplarie si reconstituirii obiectelor de arta de mare importanta.