Mansarda ca element arhitectonic a fost creata de francezi, si desigur cuvantul „mansarda” provine din limba franceza. Originea cuvantului este numele arhitectului francez François Mansart.

Incercand o definitie, putem spune ca mansarda este ultimul nivel locuibil al unei constructii (fie ca e vorba de casa pe structura de lemn, de casa traditionala, de cladiri publice, de birouri sau, la origini, castele, palate sau conace), nivel situat bine inteles, sub acoperisul inclinat al constructiei.

Ca elemente distinctive ale mansardei mentionam peretii inclinati in doua unghiuri diferite. Trebuie remarcat ca panta invelitorii este mai mare pe partea inferioara a acoperisului, acolo unde sunt amplasate de regula ferestrele.

Pentru ca incaperea din mansarda sa beneficieze de aer si lumina, arhitectul proiecteaza lucarne, si nu ferestre de tip velux, care sunt folosite pentru poduri locuibile. O alta deosebire fata de un pod este faptul ca podul poate fi si este adesea nelocuibil sau necirculabil, pe and mansarda este intodeuna circulabila si cel mai adesea locuibila.

Elemente specifice mansardei. Cum deosebim o mansarda de alte tipuri de acoperis

Principalele caracteristici ale mansardei sunt inclinatia abrupta si dubla inclinatie a invelitorii pe fiecare latura. Din acest motiv este usor sa confundam o mansarda cu un alt tip de acoperis.

Podurile care au invelitori cu o singura inclinatie si panta mica sau inaltime redusa sunt adesea considerate in mod impropriu mansarde. Acoperisul hambarelor din fermele construite in Nordul SUA (in stil Gambrel) este confundat de regula cu mansarda. Este vorba de fapt de doua tipuri din aceeasi categorie, si anume categoria acoperisurilor cu invelitori inalte (asa-zis in „in ape”), si ambele tipuri au suprafete inclinate in doua unghiuri diferite. Mansarda este, insa, un acoperis in forma de pavilion, avand planuri inclinate pe toate laturile constructiei, in timp ce acoperisul Gambrel are planuri inclinate doar pe doua laturi. Pe de alta parte, culmea acoperisurilor Gambrel este mult mai ascutita decat in cazul unei mansarde.

In schimb, in arhitectura franceza si germana nu exista o distinctie intre cele doua tipuri de mai sus, ambele fiind considerate mansarde.

Avantaje

Cel mai mare avantaj oferit de o mansarda este optimizarea spatiului, faptul ca ne putem bucura de un spatiu locuibil in plus cu cheltuileli minime. Apeland la o mandarda pentru casa familiala obtinem un nivel suplimentar, reducand necesitatile legate de zidarie. In ceea ce priveste aspectul estetic, se recomanda invelitori cu suprafete curbe, concave sau convexe, si mai ales ornamentarea lucarnelor.

Exista o legenda conforma careia, in secolul al XVIII-lea, manasardele erau construite pentru a se evita taxa ferestrelor, insa aceasta taxa a fost adoptata in Franta abia in anul 1798, la mai bine de un secol dupa moartea lui Mansart. Este posibil sa se fi apelat la aceasta varianta in anumite cazuri, dar este evident ca nu aceasta a fost intentia arhitectului francez in momentul inventarii acestui element arhitectonic. Pe de alta parte, exista situatii mai recente care arata ca anumite constructii din Franta sau SUA au fost taxate in functie de numarul de numarul de etaje sau de inaltimea acestora, calculata pana la nivelul cornisei, iar mansardele nu erau luate in calcul. Intr-adevar, in 1783 in Paris era in vigoare o dispozitie care impunea o limita de 20m ca inaltime maxima a constructiilor. Din moment ce inaltimea era calculata pana la cornisa, mansarda nu era luata in considerare, ceea ce a constituit un avantaj pentru constructori si clienti.