Tapet – arta utila

Istoria tapetului si tehinci de aplicare

Tapetul este un material (care are in continutul sau o cantitate mai mare sau mai mica de hartie) utilizat pentru acoperirea si decorarea peretilor interiori ai unei locuinte sau ai unei cladiri.*

Chiar daca este utilizat pentru a tapita peretii, tapetul se distinge de tapiterie prin faptul ca aceasta din urma este doar o stofa lucrata minutios care se asaza de-a lungul unui perete.

Scurt istoric

Se pare ca denumirea de „tapet” a aparut la sfarsitul secolului al 18-lea. A sosit din China odata cu hartiile chinezesti pictate manual, aduse de calatori in valize. Ulterior, fabricantii au facut apel la artisti pentru a concepe motive noi.

Tapetul a aparut, asadar, in China. Primul care a evocat acest material decorativ in scrierile sale este Marco Polo, care descrie in Cartea minunilor splendoarea interioarelor din China. Mult mai tarziu, Goethe, descriind un mic han francez, vorbea despre „camere superbe, decorate cu mult bun gust.”

Evolutia tapetului a fost incurajata de drumul matasii, care duca tapetul in lumea araba, impachetat cu mare grija si ascuns in caravane. Il regasim la Bagdad in 793, la Cairo in anul 900, la San Felipe in 1056, la Fes in 1184, pentru a ajunge apoi la Nürnberg.

Pe la mijlocul secolului al 18-lea, in plina epoca a Luminilor, tapetul isi leaga destinul de cel al imprimeriilor. Diderot si d’Alembert descriu in Enciclopedia lor tehnica care permite raspandirea rapida a acestui material. Clasa de mijloc, aflata atunci in plin avant, nu mai gasesc satisfactie in peretii varuiti si o copie pa Maria Antoaneta, cea care a lansat moda tapetului in Franta. Jean-Baptiste Réveillon a fost primul mare maestru al tapetului, si cel care si-a pus amprnenta nobletii asupra acestui fenomen. In 1790, numai in Paris sunt deja peste 40 de fabrici. Franta este in acea perioada regina tapetului in Europa.

Sub domnia lui Napoleon al III-lea industria tapetului cunoaste un avant fara egal. Dupa imprimarea pe scandura, adoptarea masinilor englezesti si si a motoarelor cu abur in 1860 permit abordarea unor tehnici avansate de-a dreptul colosale.

Secolul XX va va insemna apogeul acestei minunate inventii din domeniul decoratiunilor interioare, care se adapteaza perfect dezvoltarii accelerate a urbanizarii in Europa. Pana in anii 1980, tapetul este decoratiunea de perete cea mai utilizata la nivel mondial. Va urma o perioada de douazeci de ani de criza care va conduce in cele din urma la restructurarea acestei piete.

La mijlocul anilor 2000, tapetul revine in forta, adus de un nou val de designeri, devenind astfel un concept ce nu poate fi evitat, inspirand moda si luxul.

Tapetul ca arta

Tapetul a conctituit si conctituie in continuare o sursa de inspiratie pentru artisti, cu precadere incepand cu secolul XX.

Corbusier definea tapetul drept o „pictura in ulei vanduta in rulouri”. Il folosea in colajele sale, la fel ca si Max Ernst. René Magritte a desenat cateva lucrari pe tapet la inceputul carierei sale.

Tapetul joaca de altfel un rol major in operele artistilor precum Cézanne, Degas sau Matisse. Picasso a mers chiar mai departe, integrand tapetul in unele tabouri, printre care celebrul Femmes à leur toilette; tot Picasso se joaca cu multitudinea de posibilitati pe care le ofera tehnica colajului, dupa cum aflam din filmul lui Clouzot, Misterul Picasso.

Un alt exemplu celebru este modelul Cervantes al lui Salvador Dali, celebrul suprarealist catalan care a dominat secolul XX prin aparitiile sale excentrice.